Pronumele este compus din următoarele grupuri de cuvinte: pro + nomen = pentru nume.
Pronumele personal
Pronumele personal ține locul persoanelor I-a, a II-a, a III-a, la singular și la plural.
Persoana I
| Cazuri | Întrebare | Singular | Plural | Funcție sintactică | ||
| Forme accentuate | Forme neaccentuate | Forme accentuate | Forme neaccentuate | |||
| N. | cine? | eu | – | noi | – | subiect |
| Ac. | (pe) cine ? | (pe) mine | ma, m- | (pe) noi | ne | complement direct |
| D. | cui? | mie | îmi, mi | nouă | ne, ni | complement indirect |
| G. | al, a, ai, ale cui? | – | – | – | – | – |
| V. | – | – | – | – | – | – |
Persoana a II-a
| Cazuri | Întrebare | Singular | Plural | Funcție sintactică | ||
| Forme accentuate | Forme neaccentuate | Forme accentuate | Forme neaccentuate | |||
| N. | cine? | tu | – | voi | – | subiect |
| Ac. | (pe) cine ? | (pe) tine | te- | (pe) voi | va, v- | complement direct |
| D. | cui? | ție | îți, ți- | vouă | vă, vi, v- | complement indirect |
| G. | al, a, ai, ale cui? | – | – | – | – | – |
| V. | – | tu! | – | voi! | – | – |
Observații
Pronumele de persoana I și a II-a au aceleași forme pentru masculin și pentru feminin, iar cele pentru persoana a III-a au forme speciale pentru masculin și pentru feminin.
Pronumele personale de persoana I și a II-a au forme pentru cazul genitiv. Vocativ au numai pronumele personale de persoana a II-a singular și plural. Ex. Voi!, Tu!
Pronumele personal la acuzativ are forme accentuate și neaccentuate.
Persoana a III-a, masculin
| Cazuri | Întrebare | Singular | Plural | Funcție sintactică | ||
| Forme accentuate | Forme neaccentuate | Forme accentuate | Forme neaccentuate | |||
| N. | cine? | el | – | ei | – | subiect |
| Ac. | (pe) cine ? | (pe) el | îl, l- | (pe) ei | îi, i- | complement direct |
| D. | cui? | lui | îi, i- | lor | le, li | complement indirect |
| G. | al, a, ai, ale cui? | lui | – | lor | – | atribut pronominal genitival |
| V. | – | – | – | – | – | – |
Persoana a III-a, feminin
| Cazuri | Întrebare | Singular | Plural | Funcție sintactică | ||
| Forme accentuate | Forme neaccentuate | Forme accentuate | Forme neaccentuate | |||
| N. | cine? | ea | – | ele | – | subiect |
| Ac. | (pe) cine ? | (pe) ea | o- | (pe) ele | le- | complement direct |
| D. | cui? | ei | îi, i- | lor | le, li | complement indirect |
| G. | al, a, ai, ale cui? | ei | – | lor | – | atribut pronominal genitival |
| V. | – | – | – | – | – | – |
La persoana a III-a în afară de pronumele el, ea, ei, ele se folosesc și pronumele personale: dânsul, dânsa, dânșii, dânsele.
Pronumele personal de politețe are forme numai pentru persoana a II-a (dumneata, dumitale, dumneavoastră) și a III-a (dumnealui, dumneaei, dumnealor).
Pronumele personal neaccentuat la dativ poate determina un substantiv la nominativ sau la acuzativ.
Ex. pălăria-mi, pălăria-ți, pălăria-i.
În asemenea construcții pronumele la dativ are sens posesiv.
Ex. pălăria mea, pălăria ta, pălăria ei (lui).
Acest dativ se numește dativ posesiv.
Determinând un substantiv, pronumele personal la dativ posesiv are funcția sintactică de atribut pronominal.
Formele neaccentuate ale persoanei I și a II-a singular la cazul dativ (mi-, ți-, îmi, îți) se întrebuințează cu rol stilistic în basmele și baladele populare pentru a arăta că povestitorul participă sufletește la desfășurarea acțiunii. Dativul în acest scop se numește dativ etic.
Ex. “Setilă repede-repede mi ți le-a supt pe toate de-a rândul”. – I. Creangă
Pronumele la dativ nu are funcție sintactică.
Pronumele de întărire însoțește un pronume personal (ex: el însuși) sau un substantiv (ex: eleva însași) cu scopul de a-l preciza; este folosit numai ca adjectiv pronominal de întărire.
Aceste forme sunt alcătuite din vechile pronume personale îns(u), cărora li s-au adăugat formele de dativ ale pronumelor personale sau reflexive neaccentuate: mi, ți, și, ne, vă, le.
|
Singular
|
Plural
|
||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
Masculin
|
Feminin
|
Masculin
|
Feminin
|
||||
| îns(u) | îns(ă) | înș(i) | îns(e) | ||||
| -mi(eu) | -mi(eu) | -ne(noi) | -ne(noi) | ||||
| -ți(tu) | -ți(tu) | -vă(voi) | -vă(voi) | ||||
| -și(el) | -și(ea) | -și(ei) | -și(ele) | ||||
Însoțind un pronume personal sau un substantiv, devin adjective pronominale de întărire și se acordă în gen, număr și caz cu pronumele personal sau cu substantivul determinat.
Ex. “Și cea dintâi școlăriță a fost însași Smărăndița popii” I. Creangă