Prepoziția servește ca mijloc de exprimare a unei relații de subordonare în planul propoziției între atribut și regentul său, între complement și regentul său.
Ex: “O adevărată ploaie de stele venea din cer.”
- ploaie – substantiv determinat
- de stele – atribut
- venea – verb determinat
- din cer – complenet
A. După structură prepozițiile pot fi:
- simple: a, de, la, cu, peste, lângă, sub, către, prin, contra, etc.
- compuse: de la, până la, de către, de peste, fără de, pe la, de pe, de lângă, dinspre, înspre, etc.
B. După regimul cauzal:
- prepoziții cu acuzativul: cu, în, spre, către, ca, pentru, din, de la, pe lângă, de sub, etc.
- prepoziții cu genitivul: contra, împotriva, asupra, înaintea, deasupra, etc.
- prepoziții cu dativul: grație, datorită, mulțumită, contrar, conform, potrivit, aidoma, etc.
Unele propoziții sunt provenite din adverbe folosite cu formă articulată sau nearticulată:
înaintea – înainte (adverb);
împrejurul – împrejur (adverb)
Pornesc tuspatru înainte. (adverb de loc)
El își opri calul înaintea casei. (prepoziție cu cazul genitiv)
Observații:
Când au formă articulată prepozițiile se construiesc cu substantive sau pronume la genitiv:
Ex: Împrejurul grădinii ei au așezat gardul.
Împotriva lui au fost mulți colegi.
Când au formă nearticulată, ele se construiesc cu pronume personale neaccentuate, la dativ:
Ex: “Astfel zise lin pădurea
Bolți asupra-mi clătinând …” – M. Eminescu