Prepoziția din limba română

Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă, fără autonomie sintactică.

Articol scris in data de: January 30, 2020 în categoria: Prepoziția

​Prepoziția servește ca mijloc de exprimare a unei relații de subordonare în planul propoziției între atribut și regentul său, între complement și regentul său.

Ex: “O adevărată ploaie de stele venea din cer.”

1. ploaie - substantiv determinat
2. de stele - atribut
3. venea - verb determinat
4. din cer - complenet

A. După structură prepozițiile pot fi:

• simple: a, de, la, cu, peste, lângă, sub, către, prin, contra, etc.
• compuse: de la, până la, de către, de peste, fără de, pe la, de pe, de lângă, dinspre, înspre, etc.

B. După regimul cauzal:

• prepoziții cu acuzativul: cu, în, spre, către, ca, pentru, din, de la, pe lângă, de sub, etc.
• prepoziții cu genitivul: contra, împotriva, asupra, înaintea, deasupra, etc.
• prepoziții cu dativul: grație, datorită, mulțumită, contrar, conform, potrivit, aidoma, etc.

Unele propoziții sunt provenite din adverbe folosite cu formă articulată sau nearticulată:

înaintea - înainte (adverb);
împrejurul - împrejur (adverb)

Pornesc tuspatru înainte. (adverb de loc)
El își opri calul înaintea casei. (prepoziție cu cazul genitiv)

Observații:

Când au formă articulată prepozițiile se construiesc cu substantive sau pronume la genitiv:

Ex: Împrejurul grădinii ei au așezat gardul.
Împotriva lui au fost mulți colegi.

Când au formă nearticulată, ele se construiesc cu pronume personale neaccentuate, la dativ:

Ex: “Astfel zise lin pădurea
Bolți asupra-mi clătinând ...” - M. Eminescu