Verbul din limba română

Verbul este partea de vorbire flexibila care exprimă acțiuni sau stări

Articol scris in data de: September 2, 2019 în categoria: Verbul

​Verbele, după criteriul sintactic pot fi:

  • tranzient / instranzient;
  • personale / impersonale;
  • predicative / nepredicative.

Verbele tranziente sunt verbele care admit un complement direct, adică a căror stare se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect.

Ex: L-am vazut pe Vasilescu.
Citesc o carte intersantă.

Verbele intranziente sunt verbele care nu admit complement direct, respectiv: verbele de mișcare (a pleca, a sosi, a merge, a se duce), verbele reflexive (a se gândi, a se teme, a se mira) și verbele care exprimă starea (a sta, a dormi). Ele admit numai relația verb - complement indirect sau complement circumstanțial.

Ex: Noi am plecat din Iași. (complement circumstanțial de loc)
Toți se gândeau la examen. (complement indirect)

Verbele personale sunt verbele care admit un subiect, nume de persoană: scriu, scrii, scrie, etc.

Verbele impersonale sunt verbele care nu pot admite un subiect sau se referă la fenomene meteorologice.

Se mai numesc și unipersonale, deoarece au numai persoana a III-a (plouă, tună, ninge, fulgeră, trăznește, etc.). Verbele a trebui, a plăcea sunt impersonale. Ele admit un subiect sau o subiectivă.

Ex: Îmi place muzica. (subiect)
Îmi place 1/ sa cânt 2/ (subiect)

Verbele predicative pot forma singure predicatul când sunt la un mod predicativ.

Ex: George învață bine. (verb predicativ)

Verbele copulative nu pot forma singure predicatul decât cu ajutorul unui nume predicativ, alcătuind un predicat nominal. Ele nu au înțeles de sine stătător.

Verbele copultive sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a părea, a ramâne, a însemna, a constitui, a reprezenta etc.

Când au înțeles de sine stătător, verbele “a fi”, “a ajunge”, “a ieși”, “a însemna”, “a face”, “a rămâne” sunt predicative.

Ex: Elevii sunt în clasă. (se află, există)
Noi am ajuns la școală. (am sosit)
Ei au ieșit din magazin. (au plecat)
Voi ați făcut lucrarea. (ați terminat)
Ele au rămas la spectacol. (au stat)

Verbul a face la diateza activă este verb predicativ, dar la diateza reflexivă nu are înțeles de sine stătător, deci este copulativ.

Ex: “Hatmanul Mihu a fost slujitor, s-a făcut apucător și a ajuns zgârcit.” - B. Șt. Delavrancea

De asemenea, verbul a părea la diateza activă este verb copulativ, dar ca verb reflexiv impersonal este verb predicativ:

Ex” “Iarba pare de omăt - M. Eminescu
Se pare 1/ că vom pleca mai repede. 2/” (verb predicativ)

Verbele auxiliare sunt verbe care ajută la formarea a modurilor și a timpurilor compuse precum și a diatezei pasive (a fi).

Verbele auxiliare sunt: a fi, a avea, a vrea.

Verbul a fi se folosește ca verb auxiliar pentru formarea umătoarelor moduri si timpuri:

  • viitor anterior: voi (vei, va, vom, veți, vor) fi scris;
  • conjunctiv perfect: să fi scris.
  • condițional optativ perfect: aș (ai, ar, am, ați) fi scris.
  • infinitiv perfect: a fi scris;

Toate timpurile și modurile diatezei pasive se construiesc cu verbul auxiliar a fi: sunt chemat(ă); eram chemat(ă); aș fi fost chemat(ă); să fi fost chemat(ă), etc.

Verbul a avea servește ca auxiliar pentru formarea perfectului compus și a modului condițional-optativ, timp prezent și perfect:

  • perfectul compus: am citit, ai citit, a citit, am citit, ați citit, au citit.
  • condițional-optativ prezent: aș citi, ai citi, ar citi, am citi, ați citi, ar citi.

Uneori verbul a avea la indicativ prezent este folosit ca auxiliar pentru exprimarea unei forme a viitorului popular (construit cu modul conjunctiv): am să citesc, ai să citești, are să citească, avem să citim, aveți să citiți, au să citească.

Verbul a vrea este folosit ca verb auxiliar pentru formarea viitorului propriu-zis: voi scrie, vei scrie, va scrie, vom scrie, veți scrie, vor scrie.


Pentru a scrie un comentariu te rog să folosești următorul formular: