Morfologia
Substantivul
Articolul
Adjectivul
Pronumele
Numeralul
Verbul
Verbul din limba română
Flexiunea verbului
Modurile verbului
Model de analiză pentru verb
Locuțiuni verbale
Model de analiză pentru locuțiune verbală
Adverbul
Prepoziția
Conjuncția
Interjecția

Exerciții


Ce zic ceilalti

"de câțiva - Cred ca are funcția sintactică de complement de agent"

Salageanu - July 1, 2020

"Mai multe exemple"

Motorga Lili Ecaterina - June 17, 2020

"Dau examen urati-mi succes poate nu iau 2!"

Mora - June 12, 2020

"Bun bun"

Georgik - June 12, 2020

"super tare site ul .Chiar m a ajutat"

patriccia - June 11, 2020

"De foarte mare ajutor ! Merita vizitat acest site !"

Ilinca - June 11, 2020

"De foarte mare ajutor!!!! Super!"

Ilinca - June 11, 2020

Modurile verbului

Modurile verbului reprezintă formele pe care le ia un verb pentru a se preciza cum consideră vorbitorul acțiunea

Articol scris in data de: December 5, 2019 în categoria: Verbul

​Modurile verbului sunt:

  • personale (predicative), când verbul își schimbă forma după persoană și număr și formează predicatul prepoziției.
  • nepersonale (nepredicative) nu-și schimbă forma după persoană și au alte funcții sintactice, nu aceea de predicat verbal.

A. Indicativul exprimă o acțiune reală sub forma unor timpuri bine delimitate: prezent, imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfectul, viitor propriu-zis, viitor anterior.

Acțiunea exprimată de un verb la imperfect este situată în trecut, față de momentul vorbirii, însă acțiunea e neterminată: învățam, învățai, învăța, învățam, învățați, învățau.

Verbul la perfectul simplu exprimă o acțiune trecută și terminată de curând: vorbii, vorbiși, vorbi, vorbirăm, vorbirăți, vorbiră.

Verbul la perfectul compus exprimă o acțiune trecută și terminată. Semnul distinctiv al perfectului compus este verbul auxiliar “a avea”: am, ai, a, am, ați, au, care precede predicatul verbului de bază (am cântat, ai scris).

Verbul la mai mult ca perfect exprimă o acțiune trecută, terminată înaintea altei acțiuni trecute:

Ex: Eu învațăsem când ai venit tu. (acțiunea “învățasem” s-a îndeplinit înaintea acțiunii “ai venit”)

Verbul la timpul viitor exprimă o acțiune care se va îndeplini după momentul vorbirii (viitor propriu-zis).

Ex: Voi citi o carte interesantă. (viitor propriu-zis);
Voi fi citit o carte interesantă după ce voi cumpărat-o. (viitor anterior).

B. Conjunctivul exprimă o acțiune posibilă și realizabilă, în două forme temporale:

  • prezent: să învăț, să înveți, să învețe;
  • perfect: să fi învățat, să fi citi.

Acest mod se construiește cu ajutorul conjuncției (marcă a modului conjunctiv).

C. Condiționalul-optativ prezintă o acțiune dorită, dar a cărei realizare depinde de o condiție:

  • prezent: aș scrie, ai scrie, ar scrie, etc.
  • perfect: aș fi scris, ai fi scris, ar fi scris. etc.

Condiționalul-optativ prezent se formează din infinitivul verbului de conjugat și verbul auxiliar “a avea” cu formele: aș, ai, ar, am, ați, ar.

D. Imperativul exprimă o poruncă, un îndemn, o rugăminte, o urare, având forme numai pentru persoana a II-a singular și plural:

  • formă afirmativă: singular (scrie tu!), plural (scrieți voi!)
  • formă negativă: singular (nu scrie tu!), plural (nu scrieți voi!)

Modurile nepersonale (nepredicative) sunt: infinitivul, gerunziul, participiul și supinul.

- Infinitivul denumește acțiunea în două forme temporale:

  • prezent: a face, a scrie, a lucra, a vedea.
  • perfect: a fi tăcut, a fi scris, a fi lucrat, a fi văzut.

Modul infinitiv are ca marcă prepoziția “a”, care dispare când infinitivul urmează după verbele “a putea”, “a ști”.

Ex: Nu poți da cât ți se cere. Multe mai știți vorbi.

Infinitivul are două forme:

  • formă scurtă: a citi, a scrie, a zice, a face.
  • formă lungă: citire, scriere, zicere, facere.

- Geruziul indică împrejurarea în care se petrece acțiunea verbului.

Se formează prin atașarea sufizelor modale “-ând” sau “-ind”, la rădăcina verbului.

Ex: A lucr/a - lucr/ând. A ven/i - ven/ind.

- Participiul indică rezultatul acțiunii, este o formă de bază pentru formarea timpurilor și modurilor compuse la diateza activă, reflexivă și pasivă.

Are valoare adjectivală, când se acordă cu substantivul determinat în gen, număr și caz.

Ex: Cartea citită a fost interesantă.

Are valoare substantivală, când este articulat cu articol enclitic sau este precedat de un articol proclitic.

Ex: Rănitul s-a vindecat.
Un rănit a fost dus la doctor.

Are valoare adverbială, când determină un verb.

Ex: Noi i-am dorbit deschis.

- Supinul indică scopul acțiunii, destinația și proveniența unui obiect. Se formează din participiul invariabil precedat de o prepoziție simpă sau compusă: de, după, la, pentru, de la.

  • scopul acțiunii: Ei au plecat pentru vânat.
  • destinația obiectului: Am adus unelte de pescuit.
  • proveniența: Fructele sunt de la cules.

Comentarii


Pentru a scrie un comentariu te rog să folosești următorul formular: