- Diateza activă: Subiectul face acțiunea pe care o suferă sau nu obiectul.
Ex. George Coșbuc a scris volumul “Balade și idile” - Diateza pasivă: Subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de altcineva (de subiectul logic = complementul de agent).
Ex. Elevul(subiectul gramatical) a fost chemat de profesor(complementul de agent).
Subiectul gramatical stă în cazul nominativ și suferă acțiunea făcută de altcineva.
Subiectul logic (de profesor – în exemplul de mai sus) nu stă în nominativ, ci în acuzativ precedat de prepoziția “de”, “către” și este autorul acțiunii pe care o suferă subiectul gramatical. Diateza pasivă se construiește cu ajutorul verbului auxiliar “a fi”, care precizează modul, timpul, persoana și numărul.
- Diateza reflexivă are caracter eterogen. Formal se distinge prin prezența pronumelui reflexiv în acuzativ sau în dativ. În diateza reflexivă subectul face acțiunea și tot el o suferă.
După “Gramatica Limbii Române”, ed. a II-a, Bucuresti, 1966 pot apărea la această diateză numai verbele însoțite de pronumele reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale.
De exemplu, în “mă spăl”, pronumele reflexiv mă se poate înlocui cu pronumele personale te, îl, etc. forma verbului rămânând neschimbată – te spăl, îl spăl, ceea ce înseamnă că “a se spăla” nu este verb reflexiv, ci verb activ pronominal.
În schimb, în “mă gândesc, îmi închipui” o asemenea substituire de pronume nu este posibilă, de unde observația că cele doua verbe sunt la diateza reflexiva.
Reflexivul este de două feluri:
- Dinamic, ce exprimă o acțiune făcută cu participarea intensă a subiectului: a se gândi, a se apuca, a-și închipui, a-și bate joc, a-și uita (de sine) etc.
- Impersonal, cu subiectul neexprimat, întrucât important este că acțiunea are loc, neinteresând cine o face:
Ex.
Aici se citește bine.
Se călătorește comod.
Se pare, se spune etc.
Celelalte categorii de verbe construite cu pronume reflexive, susceptibile de a fi înlocuite cu pronume personale constituie categoria verbelor active pronominale, în cadrul cărora se disting următoarele grupe:
- verbe pronominale obiective (subiectul face acțiunea și tot el o suferă): Ex. a se spăla, a se îmbrăca, a se trezi, etc.
- verbe pronominale reciproce (acțiunea este săvârșită de două sau mai multe subiecte, fiecare suferind rezultatul acțiunii celuilalt): Ex. a se iubi, a se bate, a se certa, a se întâlni, etc.
- verbe pronominale posesive care construiesc pronumele reflexiv în dativ (subiectul este posesor al obiectului verbului): Ex. a-și scoate (pantofii), a-și murdări (tricoul), a-și ajuta (prietenul).
Așadar, verbele pronominale sunt verbe active construite cu complemente exprimate prin pronume reflexive.