Pronumele demonstrative sunt de urmatoarele tipuri:
- pronume demonstrative de apropiere: simple (acesta, aceasta) și compuse (cestălalt, cestălaltă);
- pronume demonstrative de depărtare: simple (acela, aceea) și compuse (celălalt, cealaltă);
- pronume demonstrative de identitate: compuse (același, aceeași).
Pronumele demonstrative disting opoziții:
- de gen: acesta / aceasta; acela / aceea; același / aceeași; celălalt / cealaltă;
- de număr: acesta / aceștia; aceasta / acestea; acela / aceia;
- de caz: acesta / aceștia (nominativ și acuzativ); acestuia / acestora (dativ, genitiv).
Dintre valorile de întrebuințare trebuie consemnată folosirea cu sens neutru a formelor de feminin: aceasta, asta, aceea. Sensul neutru se referă la faptul exprimat printr-o comunicare:
“Aceasta între noi adesea o vedem
Și numai cei mari egalitate vrem” – G. Alexandrescu
Formele populare ale pronumelui demonstrativ sunt: ăsta, asta, ăla, aia, ăstălalt, astalaltă, ălălalt, ailaltă:
“Știi că are haz și asta?” – I. Creangă
Când pronumele demonstrativ determină un substantiv (omul acela), el își schimbă valoarea gramaticală devening adjectiv pronominal demonstrativ și acordându-se cu substantivul în gen, număr și caz, cu funcția sintactică de atribut adjectival.
Topica
Adjectivele demonstrative pot sta înaintea sau după substantiv, excepție făcând adjectivul demonstrativ de identitate, care stă numai înaintea substantivului (același elev, aceiași oameni).
Adjectivele demonstrative compuse nu-și schimbă forma, indiferent de poziția lor față de substantiv (omul celălalt, celălalt om), pe când adjectivul demonstrativ simplu pierd particula „-a” când sunt antepuse: acest elev, acel creion, față de: elevul acesta, creionul acela.
Pronumele și adjectivele demonstrative la feminin singular (fata aceea / aceeași fata) se scriu cu diftongul „ea” spre deosebire de formele masculin de plural, care se scriu și se pronunță cu diftongul „ia„: (copiii aceia / aceiași oameni).