Pronumele este compus din următoarele grupuri de cuvinte: pro + nomen = pentru nume. Pronumele personal Pronumele personal ține locul persoanelor I-a, a II-a, a III-a, la singular și la plural. Persoana I Cazuri Întrebare Singular Plural Funcție sintactică Forme accentuate Forme neaccentuate Forme accentuate Forme neaccentuate N. cine? eu – noi – subiect Ac. … Citește mai mult
Se dă urmatorul text: “Astăzi tot se mai văd dărâmături de cetățuie într-acest loc minunat de frumos și plin de legende și suveniri despre Negru-Vodă, domnul cel mai popular între țăranii nostri.” – N. Bălcescu acest – adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, formă literară, genul neutru, numărul singular, cazul acuzativ, funcție sintactică de atribut adjectival. … Citește mai mult
În această pagină vom discuta despre gradele de comparație ale adjectivului care sunt: Grad de comparație al adjectivului – Pozitiv Exprimă însușirea, calitate obișnuită fără a o compara cu alta: Ex. elev harnic, trandafir roșu, apa limpede; Adjectivul la gradul pozitiv poate fi însoțit sau nu de articolul demonstrativ (adjectival) cel, cea, cei, cele: elevul … Citește mai mult
În randurile următoare puteți găsi câteva exemple de locuțiuni adjectivale. “Nu se cuvine sa-ți pierzi prietenii cei cu credință.” (credincioși) “Băiatul acela era de treabă” (cumsecade) “Am întâlnit un om cu stare” (înstărit, bogat) “Dintre toti copiii, fata cea mai mare era mai tăcută și mai cu judecată” (chibzuită) “Parea un om de seamă” (important) … Citește mai mult
Adjectivul însoțește și determină un substantiv, având forme deosebite pentru genul și numărul substantivului. Numar Masculin Feminin Singular elev harnic clădire înaltă Plural elevi harnici clădiri înalte Clasificarea adjectivelor dupa flexiune A. Adjective variabile – care-și schimbă forma dupa gen, număr și caz. Ex. bun, bună, buni, bune. – adjectivele cu doua terminații, când, la … Citește mai mult
Morfologia este partea gramaticii care se ocupă cu clasificarea cuvintelor în general în parți de vorbire. Se mai ocupă, de asemenea, de modificările lor formale în flexiune și de organizarea și structura internă a cuvintelor. Morfologia vine de la grecescul morphé = forma plus logos = învățătură. Părțile de vorbire din limba română sunt unitați … Citește mai mult
În cele ce urmeaza veți găsi câteva exemple cu articolul din limba română Ex. “Caietul este pe bancă.” “M-am întâlnit de dimineață cu un coleg.” Chiar dacă avem în atenție numai articolul hotărât și nehotărât, definiția nu corespunde realitații lingvistice, pentru că ele însoțesc și adjectivul. Ex. “Frumosului copac i-am tăiat crengile.” Articolul hotărât Articolul … Citește mai mult
Avem următorul text: ”… deasupra căpușorului, zări lujerul unui crin ce se ridica asa de înalt, că parcă floarea din vârf își deschidea paharul chiar dedesuptul bulgărelui de aur, să-i culeagă razele.” (Emil Gârleanu) deasupra capului = substantiv comun, simplu genul neutrum numărul singular, cazul genitiv, precedat de prepoziția compusă “deasupra”, articulat cu articolul hotărât … Citește mai mult
”Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei…” (Al. Russo) aducerea-aminte = locuțiune substantivală (amintirea), genul feminin, numărul singular, cazul nominativ, articulat cu articolul hotărât “a”, funcție sintactică de nume predicativ. “La ce statornicia părerilor de rău, Când prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre și umbra unui vis…” (M. Eminescu) părerilor … Citește mai mult
Cele mai multe locuțiuni substantivale au apărut din locuțiunile verbale, prin transformarea infinitivului lung în substantiv propriu-zis. Locuțiune verbală Locuțiune substantivală a-(i) părea rau părere de rau (regret) a ține minte ținere de minte (memorie) a aduce aminte aducere-aminte (amintire) a băga de seamă băgare de seamă (atenție) a lua aminte luare-aminte (grijă, atenție) Locuțiunile … Citește mai mult