Morfologia
Substantivul
Articolul
Adjectivul
Pronumele
Numeralul
Numeralul din limba română
Model de analiză pentru numeral
Verbul
Adverbul
Prepoziția
Conjuncția
Interjecția

Ce zic ceilalti

"Super!"

Darius - March 26, 2020


"Am modificat. Multumesc frumos pentru notificare."

Admin - March 26, 2020


"Bravo! Este explicat chiar bine ^^"

- March 26, 2020


"Admin te rog schimba la propozitia care arata subiect subst. elva in eleva"

Eduard - March 26, 2020


"Eu nu cred că este complet"

XxX - March 25, 2020


"E foarte bun si de ajutor. Mulțumesc "

Andrei - March 24, 2020


"bun"

zgyby - March 21, 2020


Numeralul din limba română

Numeralul este partea de vorbire flexibilă care are înțeles lexical deplin și exprimă un număr sau ordine numerică a obiectelor

Articol scris in data de: July 8, 2019 în categoria: Numeralul

1. După structură numeralele sunt:

  • numerale simple: doi, zece, cinci, sută, milion, etc;
  • numerale compuse: doisprezece, trezeci și unum șaptezeci, etc;

2. După sens sunt:

  • numerale cardinale: șapte, nouă, o mie, etc.

Numeralele cardinale exprimă un număr abstract sau concret: șase, unsprezece, douăzeci, etc.

  • numerale ordinale: al doilea, a doua, al șaptelea, etc;

Numeralele ordinale exprimă ordinea prin numărare a obiectelor: întâiul, al treilea, a treia, al unsprezecelea, etc.

Numeralul are valoare substantivală când este folosit singur în context, în sensul că nu arată numărul obiectelor denumite printr-un substantiv sau ordinea acestora.

Ex: Cei cinci au sosit târziu.
Colegul tău este al doilea.

Numeralul îndeplinește aceleași funcții sintactice ca și substantivul.

  • subiect: Cei doi sunt în clasă. Al treilea n-a fost prezent.
  • nume predicativ: Noi suntem patru.
  • atribut genitival: Propunerea celor trei a fost acceptată.
  • complement direct: Îi aștept pe cei doi.
  • complement indirect: M-am adresat celor trei.

Când însoțesc un substantiv numeralele cardinale de la “unu” la “nouăsprezece” (inclusiv), precum și numeralele ordinale, au valoare adjectivală și funcție sintactică de atribut adjectival.

Ex: Pe stradă trec optsprezece elevi.
Ei locuiau în trei camere.
Eleva aceea este în clasa a doua.

Observații

Numeralele de la “douăzeci” în sus au valoare substantivală și când sunt urmate de un substantiv, iar substantivul respectiv este legat de numeral prin preopziția de, cu funcție sintactică de atribut prepozițional:

Ex: Noi am cumpărat douăzeci și cinci de caiete.

douăzeci și cinci - numeral cardinal propriu-zis, compus, cu valoare substantivală, cazul acuzativ, funcție sintactică de complement direct.

Numeralele cardinale colective exprimă ideea de grupare a obiectelor: amândoi, amândouă, ambii, ambele, câteștrei, câteștreile, tustrei, tuspatru, tuscinci.

Numeralele cardinale colective pot avea:

  • valoare substantivală: În clasă au sosit amândouă.
  • valoare adjectivală: “Tustrei feciorii babei umblau în cărăușie” - I. Creangă

Numeralele multiplicative exprimă creșterea cantitativă proporțională și precisă a unui obiect sau a unei acțiuni (îndoit, însutit, dublu).

Numeralele multiplicative pot avea:

  • valoare adjectivală când determină un substantiv: Efortul îndoit a fost răsplătit.
  • valoare adverbială când determină un verb: Noi am câștigat întreit.
  • valoare substantivală prin articulare: Îndoitul salariului a fost discutabil.

Numeralele distributive exprimă gruparea și repartizarea numerică a obiectelor.

Numeralele distributive pot avea:

  • valoare substantivală: Câte patru s-au trezit.
  • valoare adjectivală: “Noaptea a lăsat pe flori / Câte trei rânduri de salbe.” - G. Coșbuc
  • valoare adverbiala: Mergeau pe stradă câte patru.

Numeralele adverbiale indică de câte ori însușirea sau caracteristica exprimată de adjectiv sau de adverb este superioară sau inferioară altei însușiri sau caracteristici. Aceste numerale se numesc adverbiale, deoarece ca și adverbele determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb.

Numeralele adverbiale pot însoți:

  • un verb: El s-a lovit de trei ori în ușă.
  • un adjectiv la gradul comparativ de superioritate: Oastea marelui vizir este de zece ori mai numeroasă decât a lui Mihai.
  • un adverb la gradul comparativ de superioritate: Primul concurent a alergat de două ori mai repede decât al cincilea.

Observații

Numeralul adverbial o dată se poate confunda cu substantivul o dată și adverbul de timp odată. Contextul ne ajută să înțelegem și să le distingem:

  1. O dată am citit, iar de două ori am povestit. (numeral adverbial)
  2. Am notat o dată memorabilă în carnet. (substantiv)
  3. Ți-am povestit odată acea întâmplare. (adverb de timp)