Relația dintre două propoziții se poate face și prin locuțiuni conjuncționale (grupuri de două sau mai multe cuvinte care împreună au rol de conjuncție).
În componența unei locuțiuni conjuncționale se alfă totdeauna o conjuncție sau altă parte de vorbire cu rol de conjuncție (pronume relativ sau adverb relativ). Mai frecvente sunt următoarele: îndată ce, până ce, după ce, pentru ca să, fără să, până să, cu toate că, măcar că, chiar dacă, pentru că, așa încât, din cauza că, în timp ce, în vreme ce, ori de câte ori, în loc să, ca și când, ca și cum, de parcă, etc.
Locuțiunile conjuncționale subordonatoare realizează joncțiunea între unități sintactice aflate în planuri diferite, adică exprimă relații de subordonare a unor propoziții față de un termen regent.
Ex: “Dar eu nu te mai țin minte, 1/ măcar că nu-i așa demult de atunci 2/ …” – M. Sadoveanu
Conjuncțiile, respectiv locuțiunile conjuncționale nu trebuie să se confunde cu prepozițiile (locuțiunile adverbiale).
Valoarea morfologică este dată pentru fiecare dintre aceste părți de vorbire de contextul în care se află, de raporturile pe care le stabilesc.
Exemple:
Din cauza ploii a ajuns târziu. (locuțiune prepozițională, raport de subordonare în propoziție, leagă complementul de verbul determinat)
Din cauză că a plouat, 1/ a ajuns târziu. 2/ (locuțiune conjuncțională, raport de subordonare în frază, leagă propoziția subordonată nr. 1 de regenta ei)
Am adus flori și cadouri pentru fiecare. (conjuncție coordonată copulativă, raport de coordonare în propoziție, leagă două complemente)
Pe mine m-a și amuzat. (adverb, cu sensul de “imediat”, “deja”)
Înainte de plecarea ta am dat telefon. (locuțiune prepozițională, raport de subordonare în propoziție)
Înainte sa pleci am dat telefon. (locuțiune conjuncțională, raport de subordonare în frază)
Locuțiunile conjuncționale nu trebuie confundate cu cele adverbiale, mai ales când se află în corelație.
Astfel, într-o frază de felul: De câte ori te aud, 1/ de atâtea ori mă bucur. 2/ – prima locuțiune este conjuncțională și introduce o propoziție subordonată circumstanțială de timp, iar a doua (de atâtea ori) este locuțiune adverbială și îndeplinește funcția sintactică de complement circumstanțial de timp pe lângă verbul “mă bucur”.
Locuțiunile conjuncționale sunt grupuri sintactice nesudate, care au acelaș rol ca și conjuncțiile simple și compuse.