Conjuncția din limba română

Conjuncția după structură poate fi:

a) simple: și, dar, iar, că, să, ci, fie, sau, ori, etc.
b) compuse: ci și, ca să, încât să, etc.

După criterul sintactic, al raporturilor pe care le realizează, conjuncțiile sunt:

A. Conjuncțiile coordonatoare – realizează, de regulă, joncțiunea între unități sintactice aflate pe același plan (părți de propoziție sau propoziții de același fel):

• copulative: și, nici;
• disjunctive: ori, sau, fie;
• adversative: ci, dar, iar, însă, ba;
• conclusive: deci, așadar.

Ex: Bunicuța era o ființa mititică și blândă. (leagă două atribute)
Cerul era înalt și albastru. (leagă două nume predicative)

Ex: ”Nu-mi trebuie lamuri 1/
Nu voi siciur bogat 2/
Ci-mi împletiți un pat 3/
Din tinere ramuri. 4/” – M. Eminescu

Mai sus avem doua propoziții principale în raport de coordonare adversivă

“Soarele răsare 1/ sau apune pe Rarău, 2/ norii se adună 3/ sau se împrăștie de pe Rarău 4/ … turmele urcă 5/ sau coboară de pe Rarău … 6/” – Geo Bogza

Conjuncția sau realizează în exemplu de mai sus un raport de coordonare disjunctivă între propoziții de același fel (propoziții principale).

B. Conjuncțiile subordonatoare realizează joncțiunea între unitați sintactice aflate în planuri diferite, exprimând relații de subordonare a unor propoziții față de un termen regent: că, să, dacă, de, fiindcă, deoarece, încât, ca să, fără să, deși, etc.

Conjuncția să are un dublu rol:

– marcă a modului conjunctiv
– element de relație între două propoziții.

Ex: “E nevoie 1/ să mai spunem 2/ că toți și-au purces pipele 3/ deoarece nu se știa 4/ dacă fumează 5/ ori nu 6/ …” – M. Sadoveanu

Propoziția 6 (SB) de mai sus are are predicatul verbal incomplet, este prezent doar adverbul de negație, verbul fiind subînțeles (fumează).

Observație:

Cuvintele nici, și, iar, ba, au valoare de conjuncție sau adverb în funcție de context.